"Azi sunt diplomat" sau un caz tipic de "Disonanta cognitiva?" :)

Ametit de mirosul tare al florilor de tei, aseara dom’ Eftimie fu cuprins de un acces subit de diplomatie. Incercarea de a salva onoarea Herastraului de altadata, locul copilariei sale, combinata cu sentimentul tacit de resemnare manelistica (dar si cu unul de disonanta cognitiva, ma tem eu) l-au condus la urmatoarea concluzie: “Domnilor, ca sa fie toata lumea impacata, propun o combinatie de ceva ultra doom, black, death, metal adevarat etc… (si aici nu stiu de ce s-a uitat inspre mine) cu o manea adevarata domnilor! Sa fie toata lumea multumita!”

Acum, io mi-am facut datoria…am scotocit prin franjurile memoriei si am adus Evol, o trupa care mi-a placut intodeauna. Sa vedem dom’ Eftimie in ce stare e cu proiectul.

Alo, dom’ Eftimie e gata dom'le maneaua aia?

Nota: Disonata cognitiva a fost explicata pentru prima oara in 1957 de catre profesorul de psihologie Leon Festinger, Universitatea Standford ca un disconfort psihologic produs de existenta a cel putin doua elemente cognitive (informatii, comportamente, opinii, senzatii etc.), care se neaga reciproc. Ipotezele lui Festinger au fost foarte simplu de inteles: existenta disonantei presupune un disconfort psihologic, care determina persoana respectiva sa incerce reducerea acestuia si, in final, sa incerce revenirea la starea de armonie interioara. De cate ori nu ne-am pus intrebarea retorica: "A fost o alegere buna?" Cand exista contradictii intre opinii, pareri, expectatii, pe de o parte, si actiune, pe de alta parte, noi ne modificam convingerile, parerile si asteptarile pentru a ne argumenta actiunile intreprinse si pentru a ajunge la o consonanta.

Mai simplu spus: “hai dom’le ca parca nu-i dracu' asa de-al dracului!” sau, mai grav, "una fac si alta cred" :))))