“Robotule, ia hai sa bem o bere, vecine!”

Inceput de toamna. Ati vazut ce reci sunt unele seri? Uneori mai c-as face focul in soba facuta de nea Stelica. Vremea bilanturilor…ganduri despre existenta pasagera pe acest pamant, filosofii in fata unui pahar de bere (eventual o cutie de reed’s) care ca si celelalte vor ramane pe 3 sferturi nebaute. Dispozitiile sunt de regula blue, punctuate ici-colo de cateva injuraturi de peste gard, de la romi (azi am aflat una rea de tot, ceva cu bagat-scosul, in fine…). Din departari se-aud cocosii, aducand miezul-noptii. “Ce naiba, tiganii astia cand mai dorm? Dimineata la 6 sunt in picioare, noaptea “muncesc”, logic, iar acum, in miez de noapte, se cearta, adica vorbesc sau urla sau asa vorbesc ei, urland; in fine, treba lor.
Ma gandesc la viata asta, la ultimele evenimente in care am fost implicata, cu sau fara voia mea. Dar merge inainte. Ma gandesc la cei cu care avem de a face in penibila (uneori) si obligata relationare zilnica. La rolurile pe care le jucam in functie de loc, spatiu, timp. Un mic calcul imi releva un adevar dureros: nu mai exista coloana vertebrala, ne este frica, se minte pe rupte, ne comportam ca strutii crezand ca daca ne bagam capul in nisip nu ne vede nimeni…Dar ce conteza? “Faa! Dispari cat nu-ti tai o ureche!”, se-aude din nou Robotul, fiul al mic al romanezilor de peste drum (cca. 2m si peste 100 de kile). Apropo de Robotu’; intr-o dimineata, ca sa ma asigure ca nu e el cel care mi-a spart casa mi-a zis-o direct, “prieteneste”:”D-rica sef, io nu ma bag la nimicuri, eu tai un nas, o ureche, un deget…” Si m-a linistit…

Dar sa revin la mica mea analiza introspectiva. Daca ar fi sat trag linie, in afara catorva incidente minore (spartul locuintei, incidentul cu dom’ Conferentiar Fura-Tot care mi-a luat la copy-paste lucrarea de licenta pregatindu-si propria lucrare, fara sa ma treaca la colaboratori; as putea sa fiu mandra, uite nenea asta a mers pe mana mea, dar in fine… probabil ca de la un anumit nivel/functie/grad/etc se uita mai des…) nu cred ca a fost un an rau.

Dar hai sa ne gandim la lucrurile placute. E inca vara, e vacanta, e plin de tantari, am in jur si suflete care ma iubesc sincer. Uite Corina, catzaua a’ batrana. E asa bucuroasa cand ma vede. Fiind de talie mica si grasa si avand coada scurta, de bucurie, se misca cu tot corpul; adica notiunea de “a da din coada de bucurie” e oarecum depasita aici.; mai degraba e vorba de un dog-twist …dar e foarte tonica, simpatica mea Corina. Chiar asa, unde naiba o fi acum. Corinaaaa! Coorinaaa! Inima imi bate cu putere la gandul ca poate a patit ceva. Il vad deseori peste gard pe lupul vecinilor. Ies in gradina si-o strig speriata. Fiind intuneric ma-mpiedic de-o roata mare de cauciuc, ramasa acolo de pe vremea cand traia tata. Mi-am zis de multe ori sa o arunc si uite c-a venit toamna si tot acolo e. O strig din nou pe Corina. Aplecandu-ma sa vad cat de grea este roata aud un sforait. Ce naiba? Ma uit mai atenta. La picioarele mele, in adapostul racoros al rolei imense, Corina sforaie de mama focului. O umbra de indoiala imi trecu prin minte…Si tu Brutus? In fine, dupa o anumita varsta si cainii dorm mai mult. O mangai intre urechi si primesc ceva gen combinatie de cascat, plescait si mirait…chestia asta o stiu de la motanul Vasile, care ca sa faca economie de efort, cand casca, miauna, se-ntinde si-mi si raspunde…dar astea toate in acelasi timp.

Dar sa revin la masa mea, la cutia asta verde, aproape plina din fata. Vremea bilanturilor…Arunc o privire in diagonala pe pozele din telefonul mobil din stanga mea. Ce naiba, sunt poze si de anul trecut…de ce nu le-oi fi transferat? Zappez, next: Paradise Lost, Samael, Bestfest, Corina, Vasile, Russe…S-a lasat frigul. Un tantar se-ncapataneaza sa-mi aduca aminte ca sunt fericita posesoare a grupei A2 de sange. “Stati linista d-ra", mi-a spus candva un medic. "Grupa dvs. de sange e predispusa numai la cancer si accidente vasculare”. Si m-a linistit…
Las telefonul si ma duc inspre poarta. “Robotule, ia hai sa bem o bere, vecine!”