Ca sa vezi cum sunt oamenii...

Categoric toamna indeamna la visare, ganduri, imagini vechi, amintiri…Din ce in ce mai des, pe fondul pasnic al ultimului an, imagini pe care le-am negat cu vehementa la momentul acela, apar, reapar…Foarte multa cerneala: “Moartea generalului a fost pregatita”/”Condoleante din partea Presedintelui...”/”Telefoane de incurajare"/"Pagini pline in Romania Mare, Adevarul, etc…/ Telefoane/Speculatii: “Generalul a avut o discutie in contradictoriu cu ministrul de interne in dimineata aceea de sfarsit de septembrie…”/etc…etc…

Am privit intodeauna cu prudenta aceste informatii; il cunosteam foarte bine: tata era un om extrem de echilibrat si “o discutie in contradictoriu” nu cred ca era o sintagma care sa-i caracterizeze munca, viata…Cu atat mai putin, sa-i cauzeze moartea...

Dar ca sa vezi cum sunt oamenii…La un pahar de vorba, un bun amic, oarecum martor al evenimentelor de pe vremuri mi-a marturisit: “Hai ma ca si taica-tu era rau, e adevarat, nu ca altii, dar pe mine m-a atentionat o data…”/" Pai o fi avut dreptate, zic eu…Avea sau nu, l-am intrebat zambind?"/"Avea, ce sa zic…"

O Silva neagra a fost inchinata lui, in gandurile mele, mereu…Generalului ii placea berea neagra…

Da-i omului timp liber si-si va face rau singur…Poate ca daca nu as fi avut un an atat de pasnic, de calm si plin de armonie, lipsit de tracasari si frecusuri zilnice, mai ales profesional, nu as fi avut timp sa gandesc la trecut…Timpul m-a adus astfel alaturi de oamenii care l-au cunoscut, cu care a lucrat...

Ma plimb printre copacii ruginii, ma uit in jur si calc pe iarba pe care a pasit candva si el; cateva gunoaie se-ncapataneaza sa mi se-agate de picioare…vreascuri, ciulini si frunze mici, uscate, moarte inainte de vreme…Intr-o pala razleata de vant, trezindu-se putin mai sus decat pamantul pe care se lafaiau, au vrut mai mult, crezand ca e suficient sa fii frunza pentru a te numi copac…Semn ca vine toamna si apoi iarna…timpul curateniei si al purificarii, al ferestrelor deschise si al adevarului…Timpul a zburat, iata-ma la un grad s-un pic inainte de cel pe care l-a avut tata…nu stiu daca voi ajunge vreodata general, macar din respect pentru adevaratii generali… 

Sunt totusi datoare sa ies la raport:

Domnule general, va raportez ca, in cei 13 ani de cand ati plecat in ultima dvs. misiune, asa cum mi-ati ordonat candva, nu am gresit cu nimic, aici pe pamant, unde mi-ati lasat un nume demn, de aparat si o viata dreapta de trait!

Dumnezeu sa va odihneasca, Tata si Mama...