Ce bine e sa lucrezi la.. Carrefour!

Cum drumul spre iad e pavat cu bunele intentii, asa m-am hotarat si eu sa-mi iau banda de alergare magnetica pentru ca, se recomanda miscare. Si cum traiul zilelor noastre ne condamna la inactivitate fizica (oare nu-i o falsa problema, un sablon, macar pentru unii?) zis si facut. M-am prezentat la Carrefour de unde mi-am achizitionat banda de alergare electrica Basic. Si m-am pus pe miscare. Adica la fiecare doua zile m-am deplasat intre P-ta Iancului si Carrfeour Militari pentru a schimba banda, intrucat, asa cum aveam sa vad la capatul unei saptamani pline de miscare, lotul respectiv avea un defect de fabricatie la sistemul de tractiune.

Am ajuns astfel sa-l cunosc (personal) pe tipul de la sportive, genul slabut, blond, cu plete angelice si ochi albastri, un pic (mai mult) zapacit, vesnic ocupat, solicitat, strigat (Andrei ce numar au manusile alea de box, Andrei vino te rog la raftul de genti, Andrei nu mai merge calculatorul, te cheama la Info, etc. etc).

In vacarmul asta, putin incurcat dar inca plin de politete, exact in doza necesara pentru a calma spiritele, Andrei si-a facut timp si pentru banda magnetica. De cum m-a vazut, a zambit, a dat un telefon sefului, a terminat rapid, a desfacut pachetul si la intrebarea mea “Ce putem face?” mi-a raspuns: “Ce-a zis sefu’, o desfacem, o montam si alergam pe ea strigand: Ce bine e sa lucrezi la carfur!” No comm.

Nu stiu de ce, dar nu cred ca asta zisese Sefu'. Dealtfel, eu mi-am primit banii pe bunele mele intentii. Cat despre Andrei, nu stiu de ce, dar cred ca a fost ultima lui saptamana acolo. Cineva trebuie sa-l descopere! Mai mult ca sigur ca dupa o cariera de manechin, isi va urma cursul firesc de producator de materiale sportive sau de muzici!

Happy Halloween!

Sebastian Bach, I remember you