De fiecare data cand cobor din autobuz in statia de acasa, am o strangere de inima: mai gasesc casuta de carton a cainelui bolnav, batran si artrozic care m-a trimis in iarna la 12 sedinta de antitetanos, antirabic and smth. Dupa ce il vad, asa intins, ca nu se mai poate ridica, ma linistesc si merg mai departe. In iarna, aveam dubii ca ne vom revedea in fiecare zi pana-n primavara. Dar cu ajutorul oamenilor din jurul chioscului cu de toate, batranul caine a trecut. De cateva zile insa, zace. Si tot de cateva zile, un alt caine sta langa el, incercand sa ne spuna tuturor celor ce trecem pe-acolo, o poveste trista...
Intrand in bloc, o lume dispare, facandu-i loc alteia, mult diferita. Imaginea pliantului infipt in clanta, ce face reclama unei anumite companii prestatoare de anumite servicii, reuseste sa-mi schimbe 100% gandurile... Nici nu stiu cum e mai bine.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu