mai 16, 2012

Vacanta...cu "Tristele"


Cum singurul loc pe harta fara picaturi de ploaie era Dobrogea veche, am dat o fuga pan’ la mare. Si ca orice turist care se respecta, am cautat mai intai obiectivele turistice cele mai importante in ghid. Aici l-am gasit pe tristul Ovidiu, poetul latin exilat la Tomis, pe malul marii, prezentat in ghid ca intr-adevar un poet al „Tristelor”, la propriu, asa cum i se numesc si scrierile sale in cei 8 ani de exil, „Tristele”. Am zis ca sunt oamenii rai, dar am avut surpriza sa gasesc un trubadur pe buna dreptate depresiv, asezat in Piata mare a Constantei, inconjurat de peturi de vin, pachete si chistoace de tigari, dar si… prezervative. Orasul are farmecul sau, pe alocuri imi aminteste de Istanbul, vechi si nou laolalta, dar toate impreuna, intr-o incredibila convietuire pasnica cu mormanele de gunoaie. Marea Moschee, cu minaretul inalt de 40 de m ce-ti da posibilitatea unor panorame incredibile de jur-imprejur , dar si cu covorul imens tesut de mesterii dintr-un atelier din Istanbul acum peste 200 de ani si facut cadou de insusi Sultanul, apoi cladirile in minunatul stil secesionist francez cu care Carol I, indragostit de oras, l-a impodobit ca pe o veritabila statiune de vacanta de lux, dar toate lasate acum in paragina. Un pic mai departe, pe faleza de promenada, cladirea Casinoului, candva rasunand de zgomotul trasurilor si cosmopolitilor vremii ce-si aruncau banii in jocuri de noroc si distractii in salile mari si luxoase, iti decide definititiv starea de deprimare cu care deja te-ai  hotarat sa parasesti Constanta. Singura Marea, neschimbata de ani, impodobita cu terase care incet dar timid incep sa-si cheme clientii, reuseste sa-mi alunge senzatia de abandon dar si depresia poetului care da vina pe iernile reci si pe localnicii care aruncau vinul pe gat, „cu galeata”. Am incheiat citatul…











Si da, numele cetatii Tomis, i-a fost inlocuit cu numele actual dupa numele marelui imparat roman, Constantin, nu dupa numele „lu’ tanti Tantza”, matusa-mea, asa cum ma minteau ai mei cand eram si eu atat de mica… :)

Niciun comentariu:

Privirea lui nenea Nae

Cand era nenea Nae in putere, imi facea cu ochiul sa stau linistita, ca nu se apropie nimeni de gradina. Si nimeni nu-ndraznea sa taie o...