A naibii caldura...

Vara asta se-ncapataneaza sa ne demonstreze un lucru pe care il auzim, il traim, il mediatizam, dar…in adancul sufletelor parca refuzam a-l accepta: faptul ca lucruri din ce in ce mai ciudate se petrec cu primaverile nostre, parca au disparut…Dar si cu iernile noastre…Saniusul, ghetusul si patinoarul improvizat langa bloc…Bataile cu bulgari si “pauza” in scara blocului in care ne-ncalzeam la caloriferul din hol…Nu, categoric se-ntampla ceva…In locul lor avem arsita, foc, pirjol…Adica Iadul pe pamant…Parca si oamenii au devenit mai putini…Sau le e teama sa mai iasa din micile adaposturi…Uite, ma uit la mine…De cand cu pirjolul care-a dat peste tara, am ramas cam singura pe la birou…Eu, un termometru si computerul.

Orele diminetii sunt inca pasnice. Incepand cu 10, 10.30 incepe lupta. Mercurul din termometru incepe sa urce, la inceput discret, timid, cu o umbra de rusine pentru ce ne va face mai tarziu, parca…Dar urca. Ma fac ca nu-l vad. Cu nasul in computer si cu o mana pe telefon, ma uit doar cu coada ochiului inspre EL, Domnul Termometru…De fapt, doar schimburi nevinovate de priviri…Jocul asta dureaza cam pana in jurul orelor 11 cand enervat, ca nu-l bag in seama, imi da primul semn ca exista: din cauza caldurii imi moare calculatorul…Ma uit incruntata inspre El…34C. Merge, imi zic. Inca il ignor; inca ma lasa; parca se simte si o adiere de curent; ma amagesc fixand perdeaua, in speranta ca-i voi vedea o minima zbatere in adierea din dreptul ferestrei. Dar e doar o amagire…

Inspre orele 11.30 nimic si nimeni nu-l mai poate tine-n friu. Gradatiile se succed cu repeziciune, aerul devine foc, sperantele mor. 2 versuri din Labis nu-mi dau pace de cateva zile. Merg cu ele in minte, vreau sa mi le scot din cap dar nu reusesc. “Seceta a ucis orice boare de vant/soarele s-a topit si a curs pe pamat…” La naiba zic, omul asta a scris si alte poezii…incerc sa-mi concentrez atentia pe versurile lui Labis…nimic, doar astea cu seceta…Pe fluxul de stiri, INM ne atentioneaza in culori galbene si portocalii…categoric, am o obsesie pentru culorile-astea. Le urasc, desi iubeam candva Soarele…Dar asta a fost demult…Acum il urasc. Brusc, imi aduc aminte ca sunt sapte ani, de cand un iunie la fel de torid mi-o lua definitiv pe mama de langa mine…Apoi vocea medicului sfatuindu-ma sa evit…caldura (ha!). Atat.

Ma uit din nou la termometru…Il iau, il bag in sertar si incui…"Actul razbunarii” imi aduce o oarecare liniste…