"Lentzi Chiriac: “Nu se poate discuta de generaţia ’80-’90 pentru că sunt două generaţii complet diferite. Eu vin din vechea gardă şi nu am avut libertate, informaţie şi resurse. Noi eram adevăraţii fanatici, pentru că făceam eforturi considerabile pentru a face rost de casete, de muzică, de informaţie. După ’90, mulţi din generaţia mea au plecat din ţară sasu şi-au făcut firme, iar acum au copii mari şi nu le mai arde de rock. În anii ’90 aveau deja libertate, acces la o grămadă de lucruri la care noi de-abia visam, informaţie, muzică, emisiuni, etc. ei au fost răsfăţaţi din punctul asta de vedere. reperul pentru fanii rock este liceul, pentru că majoritatea încep să asculte printr-a noua, dar cei mai mulţi renunţa după ce se termină. În general, rockerii erau cei care mai aveau şi cîte ceva în cap. 70% dintre studenţi ascultau rock, acum ascultă manele. În plus, noi analizam albume, comentam la nesfîrşit un solo dintr-un concert şi aveam cultură muzicală. Pentru noi, a fost diferit, că am rămas pasionaţi de asta. Eu am avut noroc să lucrez în acest domeniu. Înainte de revoluţie, nu aveai nimic de făcut după ora 4, cînd ţi se termina programul la lucru. Ne adunam, ascultam muzică, beam şi comentam. Rockerii de acum vor totul gratis, de la albumele pe care şi le downloadează imediat după lansare, informaţie şi concerte. Noi ne cheltuiam toate economiile pentru această pasiune.
“Andrei Ţăranu, profesor la SNSPA: “În copilărie, exersam pe caiete literele specifice formaţiei, aveam afişe lipite peste tot, tricouri şi tot ce presupune arsenalul unui metalist. Din păcate, înainte de ’89 nu puteam să-mi las părul lung. Dar, din 22 decembrie 1989, mi-am lăsat părul să crească şi timp de 6 ani nimic nu a stat între mine şi părul meu lung. După 6 ani, însă, m-am însurat şi mi-am tăiat şi pletele. Am renunţat la păr, dar nu şi la Metallica.” Alexandru Bălăşescu, antropolog, despre ce a ajuns acum generaţia în bocanci“Mulţi lucrează în meserii aplicate, profesionale. Am câteva cunoştinţe care au ajuns mecanici auto, unii şi-au deschis mici afaceri. Câţiva au rămas însă cantonaţi în acea identitate, chiar dacă au acum 30, 40 sau 50 de ani şi nu mai au plete. De asemenea, mulţi au migrat spre industria de entertainment”.
Şerban Alexandrescu, Headvertising Sunt rockeri de conjunctură; adolescenţi care au avut nevoie de o gaşcă "maternă" şi care au constatat că o trupa rock - într-o masură mai mare decît un club de fotbal - îţi poate rezolva nevoia de "belonging". Totul e sa înveţi nişte componenţe, nişte ani şi nişte albume..."
Restul, aici.
Warning: tuna si...ploua! si e 18.00...
update de noapte: a plouat tot timpul, am rezistat eroic, dar la un moment am ametit de la atata apa...
fete cunoscute: manafu (la coada la bere/suc/cafea/chipsuri), "sece", mihai de la analiza, "prietenul lui mihai de la analiza", lucian de la prolex, etc :)
cred ca ei fac baie in continuare...pic, pic, pic
9 comentarii:
not to forget and not to forgive!
ne-om vedea pe-acolo!
deci a tunat! v-am spus mai devreme!
da, asa e. eu imi notam intr-un caiet tot ce ascultam si mi-a placut pt. ca nu aveam nici macar un casetofon si ca sa stiu de ce ar fi trebuit sa fac rost atunci cand ar fi urmat sa am unul. mi-am luat unul la primele salarii, dar deja pe atunci nu mai aveam nevoie de caiet. deja stiam nu numai artistii si piesele, deja stiam cand sau infiintat trupele stiam componenta, stiam cine de unde a plecat la ce formatie a cantat apoi,stiam deja lucruri despre viata lor, stiam nu numai piesele, stiam deja albume stiam deja versuri, unele cate un cuvant gresit, asa cum am inteles ( dar nu chiar kenlee :) ). Pentru mine muzica a fost ca un drog, era ca si aerul care il respiram, a fost mult timp singurul lucru pentru care traiam.
btw. si la noi ploua :((( sper sa fie vreme buna maine.
a fost frumos...eu am dus aseara cu metroul un prieten de acasa...si mi-am adus aminte de vremurile frumoase...imi pare acuma rau ca nu am mers...asta a fost generatie...si plete cu ceva in cap si cu o carte de Kant in brate...asa era si in metroul...a fost frumos...pacat de vreme...si obositor...dupa atita bere a trebuit sa mergem pe jos pina in titan...:) dar a fost frumos :)
Am crezut la un moment dat că nu mai duc. Şi totuşi...am stat acolo. Şi a fost cum nu cred că va mai fi a doua oară...
la cit profesionalism au aratat cei de la Metalica...eu sint sigur ca vei fi la fel si peste 100 de ori...sint oameni care stiu sa isi faca treaba, vor sa isi faca treaba...si si-o fac extraordinar de bine...cu adevarat profesionisti.,..nu ca la noi daca ploua se amina concertul ca nu are pelerina artistul si isi strica vocea de la frig,,,sau raguseste...a fost un exemplu de treaba bine facuta...plus ca sint metalica...nu gica lautarul de din vale pe stinga :)eu eram afara si...cind am auzit One...am ramas incremenit...pe stadion cred ca a fost bestial.,.
tricourile mele cu Metallica le-am lasat la ai mei, le poarta maica-mea cand se duce in piata :P
primul meu tricou cu Metallica l-am facut la o firma d'asta de personalizare, cand si tricourile si firmele de gen erau rare.
Istoria se scrie din tampenii spuse de "cunoscatori". Cine nu=l lasa pe prof. Unrat sa poarte plete inainte de '89? A mai fost insurat odata? Eram exmatriculat 3 zile pe luna din liceu pt plete (in anii '70), imi dadeau bani de frizer sefii (erau smecheri!) si tot nu m-am tuns! Lentzi Chiriac a vazut, de asemenea, alt film. "A muncit si a luptat!".
Daca vrei ceva cu adevarat, niciun efort nu e prea mare. Cei care sunt "adevaratii, spre deosebire de clone" sunt adevaratele clone !!!
Heh... imi aduc aminte ca — proaspat intrat la liceu "de oras" — eram fan Sofia Vicoveanca ("Bocetul" ei inca imi mai taie picioarele, cand apuc sa mai trec pe-acasa si s-ascult discul la pick-up-ul cu radio/lampi al lui bunicu-meu). Pana m-a luat un coleg acasa la el, sa-l vizitez, si sa-i vad (desigur!) pick-up-ul Ziphona cu brat automatic si primul album al Celorlalte Cuvinte pe platan.
Am stat 5 ore si mi-am gasit pretexte sa mai zabovesc pe la el: primele 2 ore numai ca sa vad cum se duce singur bratul cu doza pe disc, apoi inca 3 ore sa-mi treaca de "Fantana Suspinelor". Nu mi-a trecut nici acuma...
@cstic: trebuie sa-ti treaca!
the marine corp needs men without fear!without tears!
...da, fantana suspinelor...merita incercata, dar mai tarziu...deocamdata o sa ascultam Grendel!
Trimiteți un comentariu