Reclame fericite...

A face reclama nu e un lucru usor. Nu degeaba probabil, acest lucru este realizat de o echipa complexa din care, de cele mai multe ori nu lipsesc psihologi, statisticieni, specialisti in marketing, etc. Cu toate astea insa, sunt cateva cazuri pe care le-as alege cu placere drept studii de caz la un eventual colocviu, dar pe care pur si simplu nu le inteleg. Sunt acele animalutze care-ti zambesc fericite de pe frontispiciile macelariilor, hipermarketurilor, cutiilor de lapte, pachetelor de unt, pungilor de carne, etc… Daca mina vesela a unei vaci de pe o cutie de lapte as putea sa o mai inteleg (probabil de la muls, desi vaca bunicii mele era tare rea si nu statea la muls decat legata), n-am sa-ntelg deloc fericirea capatzinilor de pui de pe o punga de tip avicola si nici seninatea porcului de pe punga de produse semipreparate si congelate (probabil doar in virtutea optimistei sintagme “proaspete si congelate”). Cat despre modul colocvial in care porcul din imagine imi face cu ochiul, nu pot sa mi-l explic decat daca tacit, trecem amandoi peste adevarul (stiut de amandoi) ca de Craciun el e in farfuria mea si nu invers…