Cam ce se poate face intr-o zi pe care vrei s-o petreci altfel, pentru ca e ziua aceea din an, cand vrei sa ai alaturi oameni dragi sufletului tau? Cum a trecut pentru mine ziua de 21 august, caci despre ea este vorba...cam asa:
Sculaaaarea, 6 a.m in za morning; o fuga la fabrica, c-asa-i sade bine omului harnic sa sarbatoreasca...Decolarea spre Zona Buzau, cu o mica escala prin Urzicenii copilariei mele; Buzau cu Palatul Comunal; Micii si marii vulcani noroiosi, pentru un muddy mud autentic. Discutii intime cu bolborositorii, pe care nu ii vei intelege neam... M-am asezat langa gura unuia, mi-a bolborosit pret de cateva minute, dar n-am cazut la nicio intelegere asa ca am plecat spre zona Magura unde, dilema daca urc sau nu 2 km printre statui, e rezolvata rapid, imediat ce-am zarit silueta Manastirii Ciolanu si mi-am amintit de unde-i vine numele: de la ramasitele pamantesti ale unor calugari ce-au vietuit prin zona; m-am uitat dupa ele, n-am zarit niciun os, si-am fugit la barajul Siriu, in drumul meu spre Mecca, pardon, spre Brasov, nu inainte de a lua o pauza de catei. Drumul pana la Brasov seamana oarecum cu Transfagarasanul, are locuri impresionante ce-ar merita mai mult decat o privire prin luneta, dar asta e. Trecem de baraj, de viaductul Gramatic si inainte de Brasov, facem o escala la Prejmer, dar pentru ca cetatea e inchisa ii aruncam o ochiada frumoasei ham-aitoare de vis-a vis, care face reclama unora cu filmari la nunti si botezuri.E o ea. Batem in zadar la portile cetatii, in speranta ca un portar din alte timpuri se va trezi din somnul lui de sute de ani si ne na va deschide cu chipul adormit portile-i ferecate, dar n-auzim decat un prelung: “E inchisa cetatea frate! Esti surd?”, de undeva din blocul de 4 etaje de vis-a vis. Asta e, Brasovul ne-asteapta. Pe cine credeti ca gasesc in acelasi loc, la aceeasi ora in Brasov? Pe Zoso, o sa ziceti! Ei, nu... Ii regasesc pe indienii de data trecuta, identici si cantand aceeasi melodie, parca doar cu mai putine pene. O fotografie si mars la restaurantul batranilor roakeri locali, ala stil grota unde ne-asteptau bucate alese: ciorba de varza cu afumatura si smantana si... mai erau pe comanda multe, dar pentru cine? Cand unii tineri glumeti de la mese au inceput sa faca pariuri de genul: Madalina M. episodul 2 (rusine!), chiar in ziua ei de nastere...Cand miza crestea vazand cu ochii, revin de la baie, re-inviata si cu promisiunea ca nu voi mai manca niciodata in graba si cu pofta, daca vreu sa nu mor, intr-o zi, chiar de ziua mea...
Cateva poze cu Lupoaica, bani pe brizbrizuri locale si fuga spre Risnov, Poiana Marului, Sercaia, punct terminus Vad. Odihna cateva ore, e deja miezul noptii cand aflu ca stapana are un caine nou, chiar de la caine, despre care mai aflu (insa a doua zi, dimineata) ca e si foarte rau. Stiam deja, o informatie redondanta, dar de tinut minte data viitoare. Cam astea se pot face
intr-o zi de august, 21...Putin, mult...nu conteaza.
2 comentarii:
La Multi Ani! :)
Nu vad in nici o poza cu tortul, doar unul din vulcanii noroiosi... sper sa ajung si eu intr-o zi la ei.
@drace: multumesc! daca te uiti atent la unul din ei, seamana cu un tort! :)
Trimiteți un comentariu