La Cap Kaliakra se poate ajunge cam intr-o jumatate de ora din Vama Veche. Din soseaua principala care merge de-a lungul coastei se face la un moment un drum secundar cu un indicator: cap Kaliakra 12 km, iar la capatul acestor 12 km te-asteapta un nene, intr-o ghereta, care nu iese decat sa ceara, logic; noroc ca cere putin: 3 leva (cam 7 RON), pentru tot ce poate fi facut in locul acela de lume: parcare, poze, locuri de belvedere, filme, muzeu, artizanat, restaurant, o mica capela, ruinele vechii cetati cu poarta prin care se intra dinspre continent, ziduri si ruine ale vechilor biserici, bai romane etc.
Cetatea este asezata pe o limba de pamant, in piatra, ce intra in mare. Peisajul este superb, seamana cu unele imagini din postcardurile din Spania, Portugalia, etc. Dragos m-a 'ntrebat, vazand doar pozele: ”Cum a fost in Grecia?”… :))
Promotoriul are 2 km in Marea Neagra si 60 de metri inaltime, fiind o formatiune de stanci calcaroase. Pozitionarea pe aceste stanci inaccesibile, au ales locul inca din antichitate pentru o mare fortareata, Tirizis, a doua mare cetate dupa Tomis, ocupata pe rand de traci, romani, turci si bulgari. Legendele despre Capul Kaliakra te adancesc intr-o lume de basm, pe care ai vre-o traita la gura sobei. O legenda spune ca in aceasta fortareata si-a adapostit bogatiile Lisimah, succesorul lui Alexandru cel Mare. O alta legenda se refera la un grup de fete bulgare care s-au aruncat de pe stanci, pentru a nu fi capturate si convertite la islamism si in memoria carora s-a ridicat “Poarta celor 40 de virgine”.
O alta legenda spune ca pe cand Sfantul Nicolae, patronul pescarilor, era urmarit de turci, Dumnezeu l-a salvat, facand sa apara pamant sub picioarele sale, formand astfel Capul Kaliakra. In cele din urma Sfantul a fost insa capturat, iar in 1983 a fost construita o mica capela pe promotoriu, simbolizand mormantul sau. Mai exista si o manastire dervisa in zona, dupa care m-am uitat cu 4 perechi de ochi, dar nu am gasit-o. De fapt, motivatia acceptarii schimbarii de ruta, cu un popas la Kaliakra, era ca citisem ca acolo se afla acesta manastire dervisa. Si cum in Istanbul, cautarile mele dincolo de Podul Galata m-au dus intr-un final la cel mai important locas al dervisilor, care era insa un morman de schele, supararea mea a fost destul de mare. Mai sapam...Deocamdata ii regasim in inceputul acestei melodii...Poate asta sa lamureasca confuzia ascultatorului.
2 comentarii:
Frumoase locuri. La ferma de stridii ai fost?
@bazy: nu fu timp... :(
si nici moscheea dervisa n-o gasirem
Trimiteți un comentariu