De ce ne batem joc de oamenii care ne vor binele? De ce cand vine vorba de cele mai mari conflicte, tinerii lovesc cel mai puternic in parinti? Statistici macabre dovedesc crime "domestice" greu de imaginat. Pai e foarte simplu : pentru ca parintii, in dragostea neconditionata pe care ne-o poarta, ne permit acest lucru. La fel si cu prietenii. Cine sunt cei care ne permit sa ne batem joc de ei, chiar si fara sa ne dam seama? Cei care tin cu adevarat la noi si sunt dispusi sa treaca peste aceste aspecte pe care le considera neimportante. Sunt sigura ca foarte multi dintre voi ati trait astfel de momente, la un moment dat in viata; dezamagari din partea celor pe care ii considerati prieteni, situatii care daramau tot esafodajul pe care vi l-ati construit despre prietenie, intelegere, empatie. Sa va dau un exemplu: cineva, apropiat sufletului tau, sau cel putin asa credeai, face o depresie si petrece o vreme retras de lume. Acolo isi da seama ca din toti cei care mai ieri erau in jurul lui, galagiosi cu rasetele lor, acum nu mai exista. Acum n-o sa fac pe plac nimanui sa recunosc ca acel cineva eram eu, e foarte posibil sa se intample oricui. Intrebarea importanta este insa alta, poate chiar o provocare: pana unde poate duce acceptanta, iubirea neconditionata si care ii sunt cauzele. Pentru ca pare cel putin patologic, daca nu ilogic, sa zicem masochist chiar, sa accepti la nesfarsit injurii, rautati, nedreptati, insulte, etc. in numele nu-stiu-cui si din motivatii ne-stiute-de-nimeni. Exclud chimismul, deci nu vreau explicatii neuro-fiziologice, ci pur psihologice. Cei ce stiu, stiu si ce-o sa-mi spuna: nu vorbim despre psihism fara suportul sau: creierul. Adica tot chimismul bata-l vina!? Tot ce traim, ce producem, ce ne imaginam, ce gandim, ce suntem pana la urma, sunt simple reactii chimice in creuzetul creierelor noastre. Si cu Freud cum ramane? :)
In fine, in fiecare dintre noi, sangele circula la fel, inima este la fel de inteligenta sa-si faca treaba pompand, pompand mereu, vasele de sange stiu foarte bine ce au de facut. Si cand vezi lucrurile astea, stai si te-ntrebi, nu suntem cu totii o armata de furnici, pentru alte furnici mai mari ca noi? Uneori imi vine sa las balta toti acesti specialisti in statistici, socio-psihologii comunicationale @smth. cu nume dintre cele mai pompoase si sa-i inlocuiesc cu o singura vorba repetata ades' de bunica mea: mananca mama peste, ca sa fii desteapta! Acum eu nu mai stiu cat peste am mancat, dar o idee mi-am facut despre toti acesti specialisti si teoriile lor...
Covenant, We stand alone
3 comentarii:
depinde de peste....trebuie sa fii destept sa alegi oasele...
aham
Tare blogul ,felicitari :)
Trimiteți un comentariu